Amuzanta, inspirata, interesanta, poate chiar si didactica! Va las pe voi sa-i mai atribuiti si alte epitete, dupe ce cititi….

CHEIA - Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta…
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
“Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui”?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa,dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul,cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia “sol ” si cheia ” FA “,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… zicind cum zic batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti… amintirea…
“AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! “

Perioada rece, cu zapada, viscol si ger, care vine in fircare an sa ne dea peste cap calendarul iesirilor in oras in scopuri de socializare, are, pare-se, si o parte buna… un efect pozitiv. Cel putin asta arata bilantul meu la sfarsit de iarna… Dupa savuroasele salate boef, deliciosii carnati de casa si minunatele racituri, am intrat intr-o binemeritata perioada de “purificare mentala si trupeasca” prin tratment intensiv de leneveala sub patura calduroasa, acompaniata ce Ciuchi, si de prea-minunatele ceaiuri orientale. Cu aceasta ocazie mi-am redescoperit o mare dragoste, care se cam “prafuise”din lipsa de timp si mai ales de spatiu adecvat (pat confortabil + LCD :P). Dragostea pentru film. Dragoste ce a dus catre o alta dragoste, si anume pentru filmele orientale si simbolistica lor bogata. Ma refer aici in special la filmele regizorului coreean Kim Ki Duc, pe ale carui filme le-am “sorbit” cu aceeasi placere si nesat ca si ceaiurile fierbinti cu arome delicate de iasomie. “In the mood for love”, unul dintre filmele sale, pe langa povestea de dragoste vibranta si emotionanta, are o coloana sonora aleasa in modul cel mai fericit cu putinta… Nat King Cole acompaniaza si completeaza, plin de pasiune, prin sound si versuri, povestea de dragoste interzisa a celor doi protagonisti. Si uite-asa mi-am adus aminte de o alta mare dragoste… Nat King Cole. Iarna asta s-a dovedit fructuasa… cu iubiri redescoperite si redescoperiri de sine. Asadar, rezultat bilant: cu dragostea pe profit!

Astept acum cu nerabdare sa vina din nou caldura, sa-mi redescopar placerea de a merge la terase, sa-mi redescopar placerea de a conduce numai la intoarcerea spre casa (prietenii stiu de ce…!), placerea de a merge iarasi la gratare la Calugareni, placerea de a cumpara flori proaspete de gradina de la taranii din Doamna Ghica…

Cred ca anul acesta va fi unul plin de dragoste!…

Ce placut este cand, intr-un moment de maxima incruntare si concentrare la job, iti apare o fereastra de messenger, care palpaie nerabdatoare in taskbar, semn ca iti aduce vesti de la cineva! Si ce placut este cand vezi ca acel cineva care se gandeste la tine e un prieten vechi, cu care n-ai mai vorbit de multa vreme, cineva plecat departe de tara, intr-o alta tara, frumoasa si friguroasa. Si afli cum de-a plecat, si de cand, si daca ii este bine, si daca se mai intoarce… Si te bucuri ca-i este bine, te bucuri si de invitatia la nunta, si te bucuri mai ales ca un prieten inca iti este prieten si nu te-a uitat…

M-am intalnit ieri cu prietena mea M. Printre povestiri, glume si hohote de ras, la un moment dat s-a aplecat foarte seriosa catre mine si, aprope soptit, mi-a zis: “Vreau sa-ti cer un sfat…” Ridicatul meu din sprinceana a fost interpretat ca “unda verde”… “ – Am aflat despre prietenul unei prietene ca o inseala. Ce sa fac? Sa-I spun sau sa nu-I spun? – Stii ceva despre sotul meu?… si pufnim amandoua in ras… - Serios acuma… tu ce ai face? – Pai, zic, daca nu e sotul meu :)), nu cred ca i-as spune. Am fost odata pusa in situatia ta, si pe langa faptul ca am fost agresata verbal destul de violent de catre prietenul inselator, ea s-a mai si intors la el, iar de mine s-a lepadat ca de Satana! Asa ca… - Hm…, a venit raspunsul lui M., raspuns ingandurat si apasat de intelepciunea mirobolanta a sfatului primit…

Pe drumul de intoarcere spre casa, incercam sa ma conving: da da, asa e cel mai bine!… poate ca ea nici nu ar vrea sa stie adevarul!… daca au probleme in relatie, le vor rezolva ei… si daca nu le vor rezolva, se vor desparti si asta e! de ce sa te amesteci in viata lor?!? Dar daca ea ar fi prietena mea, tacerea mea nu ar fi o a doua inselare… Dar daca as fi fost chiar eu acea prietena, as fi vrut sa stiu?… Dupa o zi plina de astfel de framantari, undeva spre seara, in amurgul calm si somnoros, trudit pe cer de un pictor romantic, MI-AM gasit si un raspuns: un astfel de adevar… nu avem noi puterea nici sa-l dam, nici sa-l primim. Daca nu se duce singur acolo unde trebuie aflat, mai bine nu te amesteci… mai bine il zidesti in mintea, sau in sufletul tau, si-l pui cu totul in sacul de caramizi al propriei tale constiinte pentru a-l duce in spinare pana la sfarsitul zilelor tale! Sau…

Cei mai multi dintre noi au tendinta da a imparti oamenii in categorii, de a le pune etichete, in functie de meseriile pe care le au, de cat de greu se indoaie portofelul in ziua de salariu, de cat de mult vorbesc sau de cat de tare ragaie s.a.m.d. Diversitatea criteriilor e, evident, coplesitoare! Sa fie blog-ul o noua categorie? Si daca da, cum sunt blogerii vazuti de catre ceilalti? Ca niste oameni care n-au ce face cu timpul lor? ca oameni care prind fluturi (sau “poeti” cum ar zice unii? :P)? ca oameni care ar face la serviciu orice altceva decat sa munceasca, sau care ar vrea sa vorbeasca si n-au cu cine?Nu stiu ce parere are marea majoritate a oamenilor despre blog si despre blogeri, dar stiu sigur ce parere are UN om: “Te rog mult de tot, nu-ti face blog!”